Turneul de muzică clasică indiană „The Strings of Emotions”, 2-9 iunie 2007

2-9 iunie 2007

Turneul de muzică clasică indiană „The Strings of Emotions”, 2-9 iunie 2007

Muzică clasică indiană

SAHAJA YOGA – ROMÂNIA cu sprijinul Ambasadei Indiei la Bucureşti, organizează în perioada 2-9 iunie 2007, turneul

The Strings of Emotions

Solişti:

Avaneendra Sheolikar (sitar)

Sandesh Popatkar (tabla)

Programul turneului:

BUCUREŞTI – sâmbătă 2 iunie, ora 19.00 – Sala Radio, Str. General Berthelot 60-64;
BRĂILA – duminică 3 iunie, ora 18.00 – Sala de conferințe a Teatrului „Maria Filotti”, Str. Mihai Eminescu nr. 2;
BRAŞOV – luni 4 iunie, ora 19.00 – Centrul Cultural „Reduta”, Str. Apollonia Hircher nr. 8;
PLOIEŞTI – marți 5 iunie, ora 19.00 – Teatrul „Toma Caragiu”, Str. Toma Caragiu nr. 13;
TÂRGU MUREŞ – joi 7 iunie, ora 19.00 – Casa de Cultură „Mihai Eminescu”, Str. Nicolae Grigorescu nr. 19;
BISTRIŢA – vineri 8 iunie, ora 18.00 – Centrul Cultural Municipal „George Coșbuc”, Str. Albert Berger nr. 10;
CLUJ – sâmbătă 9 iunie, ora 19.00 – Casa Armatei, P-ța Avram Iancu nr. 2.

Avaneendra Sheolikar s-a născut în 1969 într-o familie cu o tradiție numărând patru generații de sitariști. Primul profesor i-a fost chiar tatăl său, Shri Sudhakar Rambhau Sheolikar. S-a alăturat apoi ilustrului muzician Pandit Bimalendu Mukherjee, decan al stilului de interpretare „Imdadkhani” al școlii Gharana, care l-a instruit în tainele complexe ale sitarului, permițând talentului nativ al tânărului să se dezvolte spre o desăvârșită virtuozitate.

A debutat la vârsta de șapte ani la Bhilai, cariera sa muzicală urmând o continuă și constantă ascensiune. Caracteristică interpretării sale este nuanțarea subtilă a Rag-urilor, urmând stilurile Gayaki și Layakari.

La 38 de ani, Avaneendra este astăzi un artist aflat deja la maturitate, muzica sa exemplificând un profund simț al emoțiilor. Dincolo de numeroasele concerte susținute în India și în străinătate, Avaneendra a obținut un Master în muzică, acordat de Universitatea din Khairagarh, al cărei șef de promoție a fost în anul 1993.

Pentru Avaneendra, muzica clasică indiană este mai mult decât o profesie sau un mijloc de expresie, ea transcende cu mult aceste dimensiuni…

Bombay 1979 – La vârsta de zece ani, obține premiul I la concursul de muzică „Art India”.
Indore 1981 – Premiul I la concursul „All India Music”, organizat de Abhinav Kala Samaj. Ministerul Indian al Dezvoltării Resurselor Umane, ca recunoaștere a talentului său, îi acordă prestigioasa bursă destinată încurajării tinerelor talente.
1986 – La vârsta de șaptesprezece ani, premiul I la concursul „All India Radio Music”.
Mumbai 1992 – I se conferă de către Sur Singer Samsad, râvnitul titlul de „Surmani” – titlu acordat artiștilor în devenire din domeniul muzicii clasice indiene, ca recunoaștere a talentului lor.
Raipur 1994 – Academia Națională de Artă „Bhatkhande Lalit Kala Shikshan Sansthan” din Jaipur îi conferă titlul „Sur Ratna”.

1985 – La vârsta de șaisprezece ani, participă la Festivalul „Arambha”, desfășurat sub auspiciile Academiei Ustad Allauddin Khan.
1985 şi 2006 – Recitaluri în cadrul prestigiosului Festival „Tansen Samaroh”. Purtând numele renumitului artist Tansen din secolul al 16-lea, considerat cel mai mare muzician nord indian al tuturor timpurilor, această întâlnire anuală a unor reputați muzicieni și a melomanilor din India și din străinătate este unul dintre festivalurile de muzică clasică indiană cele mai vechi și de cea mai largă întindere.
1987 și 1988 – Reprezintă provincia Madya Pradesh la Festivalul muzical dedicat tinerilor „Yuva Sangeet Mohotsav”, organizat de Centrul Cultural al Indiei Centrale.
Participări la Festivalurile SPIC MACAY (Societatea pentru Promovarea Muzicii și Culturii Clasice Indiene în Rândul Tinerilor).
Bombay 1992 – Concertează în cadrul Festivalului „Swami Haridas Sangeet Samellan”.
Benares 1994 – Festivalul „Sankat Mochan”.
Bombay 1995 – Concert sub auspiciile NCPA (Centrul Național pentru Arte Interpretative).
Delhi, Ganapatipule, începând cu 1995 – Concerte organizate de Fundația Internațională Sahaja Yoga.
Nagpur 1999 – Festivalul „Pt. Vasantrao Deshpande Smruti”, organizat de Centrul Cultural al Indiei Centrale.
Satara (Pune) 2004 – Festivalul „Aundh”.
Calcutta 2005 – Concertul organizat de Academia de Muzică ITC.
Nagpur 2006 – Festivalul „Kalidasa Mahotsam”, organizat de Corporaţia de Dezvoltare a Turismului în statul Maharashtra.
Raigarh 2006 – Festivalul de muzică și dans „Chakradhar Samaroh”.

Rusia – Moscova (1995).
Italia – Milano, Roma, Cabella (1995-1998, 2001, 2006).
Germania – Frankfurt, Munchen, Berlin (1999).
Portugalia – Lisabona (1999).
Franța – Paris (2000).
S.U.A. – New York, Albeni, Kanha Jouri (2001).
Japonia – Tokyo, Okinawa, sub auspiciile ICCR (2004).
Polonia – Varșovia, Cracovia, Tychy (2006).

„ARPAN” – editat de Vishwa Nirmala Dharma în 1999.
„INDIALUCIA” – (Fuziune cu muzică spaniolă), lansat în Polonia în 2005.

Albumului “INDIALUCIA” i-a fost acordat titlul de cel mai bun album al anului 2005 de către Radiodifuziunea Poloneză.

Născut în anul 1967, Sandesh Popatkar aparține unei familii cu o bogată tradiție muzicală. Tatăl său și totodată primul său profesor, Pt. Shankarrao Popatkar, a fost un renumit interpret la tabla și o constantă prezență la programele muzicale naționale ale „All India Radio”.

În prezent se află sub îndrumarea muzicală a lui Pt. Gopalrao Wadegaonkar, artist al stilului de tabla „Farrukhabad Gharana”.

Anul 1986 i-a adus prestigioasa distincție „Tal Mani”.

Începând cu 1988 începe să evolueze în străinătate, atât solo cât și ca acompaniator al altor artiști, în toate genurile de muzică și dans clasic indian.

A concertat în țări ca Anglia, Elveția, Turcia, Austria, Franța, Germania, Italia, Grecia, Rusia, Japonia, Australia, Singapore, Belgia, Olanda, Polonia și Portugalia.

Cei doi artişti fac parte din grupul muzical „Nirmal Sangeet Sareeta” fondat de Hemendrakumar Salve, cunoscut ca Babamama, ales poet şi muzician, director între anii 1995-2000 al Academiei de Muzică şi Arte Frumoase „P.K. Salve” din Nagpur, India, cel care, prin dragostea şi grija sa le-a deschis calea către recunoaşterea internaţională.

„Muzica s-a născut din iubirea lui Dumnezeu pentru noi şi este menită a-L venera pe Dumnezeu.
Această muzică indiană va uni cândva lumea… dacă spiritul ei pur va fi păstrat.
O muzică autentică revarsă valuri de vibraţii.
Arta pe care ar trebui să o apreciem este arta care dă vibraţii.
Artiştii sunt cele mai minunate flori ale creaţiei, cele mai dulci vise ale Creatorului şi cea mai preţioasă componentă a societăţii.”

SHRI MATAJI NIRMALA DEVI
Fondatoare a Sahaja Yoga şi a Academiei de Muzică şi Arte Frumoase „Shri P.K. Salve Kala Pratishthan” din Vaitarna, India

Una dintre cele mai rafinate arte în India. Își află începuturile în perioada vedică timpurie, cu mii de ani înaintea erei noastre. Vedele (cele mai vechi scrieri sacre indiene) erau recitate și intonate în sanscrită, iar Sama Veda este în întregime dedicată muzicii și descrierii diferitelor instrumente existente la acea vreme.

Potrivit tradiției indiene, muzica a luat naștere odată cu crearea universului, din Sunetul primordial denumit Aum, Naad sau „Cuvânt”, ceea ce îi conferă statutul de limbaj universal având o dimensiune divină. Dincolo de sistemul elaborat al modurilor și al improvizațiilor, particularitatea muzicii clasice indiene stă în dimensiunea divină atribuită ei. Muzica indiană este considerată a fi o cale către cunoașterea lui Dumnezeu, o sadhana (meditație) către ceea ce indienii numesc Moksha sau „Eliberare”. Melodiile și ritmurile sunt mijloacele prin care artistul susține și realizează dialogul cu Divinitatea, purtând auditoriul spre noi dimensiuni ale acestei comunicări devenite act de venerare.

Elementele de bază în muzica clasică indiană sunt sistemul melodic, reprezentat de Raga (scări muzicale compuse din sunete aflate într-o ordine bine determinată, având principii proprii și particularități specifice conferite de modul în care este dezvoltat și înfrumusețat fiecare sunet, prin diferite ornamente și tehnici speciale) și Tala, sistemul ritmic, care este diferit de sistemul ritmic european prin structura sa deosebită. Astfel, el este structurat în cicluri de 10, 12, 14, 16 timpi, fiecare având caracteristici proprii și purtând o denumire specifică. Atât Raga cât și Tala și-au păstrat forma și puritatea timp de mii de ani și au fost transmise pe cale orală, fiind cântate și astăzi.

Raga YAMAN

Unul dintre cele mai populare și mai melodioase Raga. Fiecare Raga exprimă o anumită stare de elevare spirituală. Raga semnifică în traducere „Energia Divină care pătrunde spiritul”, ceea ce definește menirea sa de a transmite prin muzică o scânteie de Divinitate și de a eleva astfel spiritul uman. Există câteva reguli fixe care trebuie respectate și care fac diferența între un raga și altul. Una dintre aceste reguli se referă la momentul zilei (dimineață, după-amiază, crepuscul, seară, noapte) sau la anotimpul în care el poate fi cântat. Raga Yaman este un raga de seară, care exprimă stări de bucurie și fericire. Se folosesc 7 note.

Structura unui Raga cuprinde mai multe părți:

Alap: O introducere în care artistul încearcă să exprime starea emoțională specifică, definitorie a Rag-ului. Alap-ul nu are ritm și începe într-o stare de pace și seninătate, care treptat își schimbă dinamica, ajungând până la o adevărată exaltare. Această primă parte este considerată cartea de vizită a interpretului și cea mai importantă parte a rag-ului, ea dezvăluind prin tehnica și talentul muzicianului toată frumusețea, subtilitatea și profunzimea unui raga.

Jod: În această parte artistul continuă să creeze spontan combinații melodice și armonice de note. Spre deosebire de Alap, acum apare ritmul de tip Laya (similar bătăilor inimii), ceea ce conferă acestei părți un efect profund liniștitor, dincolo de emoția transmisă.

Jhala: Este partea cea mai alertă. Jhala înseamnă final și ea încheie prima parte a prezentării, în care tabla nu este prezentă. În jhala structurile și combinațiile ritmice sunt executate cu o mare viteză, ceea ce creează senzația de flash sau de scânteie și sentimentul de extraordinar sau de inefabil.

Urmează două compoziții tradiționale, în care tabla se alătură sitarului:

Vilambit este o parte lentă, având o structură de bază fixă într-un ciclu ritmic de 16 timpi. Artiștii creează spontan în fața publicului sofisticate variațiuni ale aceluiași material melodic, având viteze și ritmuri diferite. Improvizația lor are caracterul unui dialog între cele două instrumente.

Drut are un tempo mai alert. Există de asemenea o structură compozițională fixă, în același ciclu ritmic Teental de 16 timpi. Rolul principal în compoziție revine creativității artiștilor.

Toate părțile ce compun un Raga sunt menite a pune în evidență măiestria și creativitatea interpreților, care pe o structură restrânsă și fixă de sunete clădesc un univers de sentimente și culori.

Raga PILU

Raga Pilu este un Raga în 12 note ce exprimă o stare de serenitate. Este unul dintre cele mai complexe Raga, având o mare forță în a exprima emoțiile și sentimentele.

Sitarul și tabla au fost create în secolul 13 de către marele sfânt, poet și muzician inovator al muzicii clasice indiene Amir Khusro (1254-1325).

Sitarul a evoluat din instrumentul persan sehtar (în traducere: instrument cu trei coarde) și este unul dintre cele mai cunoscute și îndrăgite instrumente de coarde din India. El are un număr variabil de corzi, grupate pe funcțiuni distincte: corzi principale, corzi de rezonanță sau de menținere a tonului. Instrumentul are o sonoritate catifelată, iar stăpânirea tehnicii lui este deosebit de dificilă.

Tabla este cel mai renumit instrument de percuție indian. Este alcătuit din două mici tobe elaborat construite: daya – din lemn și dagga – din metal. Popularitatea tablei a depășit de mult granițele Indiei, fiind folosită și în muzica occidentală datorită timbrului său deosebit. Tabla nu are rol doar de acompaniament al instrumentului solist. Între instrumente există un permanent dialog și de multe ori instrumentul solist oferă momente de solo muzicianului de la tabla pentru a-și etala virtuozitatea și măiestria.